Azi am pentru tine, un cadou de Sf. Nicolae: Lecția despre cele 3 tipuri de lene.
În cadrul ultimului nostru curs intensiv, Leadership Automat, au fost abordate niște condiții esențiale de la care să pornim pentru a lucra cu bucurie (efortul cu bucurie fiind una din semințele de leadership).
Discuțiile despre diferitele tipuri de activități care aduc bucurie încep adesea cu descrierea contrariilor lor. Adică, dacă învățăm să recunoaștem și să ne confruntăm cu diferitele tipuri de nu-mi-place-de-munca-mea, atunci vom ajunge aproape automat la diferitele moduri în care să ne placă — iar acestea ne vor transforma într-un lider.
Ca în cazul oricărui tip de inamic, primul pas pentru a lupta împotriva acestor dușmani interiori este să înveți să-i recunoști.
Odată ce știm că inamicul se află pe teritoriul nostru (propria noastră minte), atunci îl putem provoca la o luptă și îl putem da afară din minte. Așadar, iată cei trei dușmani ai muncii realizate cu plăcere și unele dintre armele pe care să le folosim împotriva lor.
1) A zăcea în lene
Primul dintre cei trei dușmani ai bucuriei pentru munca noastră are un nume amuzant: A zăcea în lene. Definiția pe scurt a acestei stări este: „o somnolență a corpului și a minții”, adică a nu face un efort pentru a petrece fiecare zi pe care o avem pe această planetă folosind întregul nostru potențial.
Acest lucru nu înseamnă că sunt o persoană rea dacă nu încerc să fac cele mai multe lucruri pe care le pot face într-o singură zi; și nu înseamnă că, dacă nu sunt stresat de munca mea și nu cad în pat epuizat la sfârșitul zilei, am irosit cumva ziua. De fapt, (vom vedea imediat) încercarea de a face cât mai multe lucruri neimportante este în sine doar o altă formă de lene.
Mai degrabă, ideea este că ar trebui să avem o muncă benefică, ce contribuie atât la bunăstarea societății în care trăim (cum ar fi conducerea unei echipe de angajați pentru a face un telefon inteligent mai bun), dar care și promovează valori mai înalte (cum ar fi principiul Șlefuitorului de Diamante, care spune că nu putem reuși decât aducând succesul altora).
În loc să dormi exact cât ai nevoie cu adevărat (nici mai mult, dar nici mai puțin), te „tăvălești” în pat fără a face cu adevărat ceva semnificativ. În diferite momente ale zilei, pur și simplu „visezi cu ochii deschiși” pe canapea sau oriunde ești. Mintea ta încetinește, de asemenea, dar nu într-un mod sănătos, ca atunci când, de exemplu, te uiți la cer și contempli vacuitatea, ci mai degrabă cu o lipsă somnoroasă a plăcerii profunde și a implicării în munca bună pe care ai putea să o faci.
Câteva sugestii din scrierile străvechi pentru a ieși din această stare sunt de fapt o tematică de luat în meditație:
– contemplarea impermanenței sau vremelniciei vieții umane – viața este scurtă, trebuie profitat din plin de ea
Doi mari învățători din trecut (Shantideva și Gyaltsab Je) ne compară cu vitele care așteaptă la coadă la abator. Puțini suntem conștienți de faptul că animalele domestice care sunt ucise pentru hrană — vite, porci, pui — nu au început așa cum sunt acum, în mare parte docili, fără a se lupta cu adevărat cu muncitorii care le conduc la sacrificare.
Aceste creaturi au început ca animale sălbatice, iar apoi în fiecare generație, timp de mii de generații, cei mai blânzi dintre ei au fost selectați și folosiți pentru a crește generația următoare — până în prezent când avem tauri uriași care vor permite adesea chiar și unui copil să-i conducă într-o frânghie scurtă. Și aproape că vor sta la coadă în liniște, fără plângeri și cooperanți, chiar dacă sunt conduşi în camera în care gâtul lor este despicat și corpul lor înșirat pe cârlige de fier.
Noi oamenii, spun cei doi maeștri, suntem asemănători: nu suntem conștienți că mulți semeni din jurul nostru, inclusiv cei foarte dragi nouă, familia și prietenii, s-au așezat în linie în fața noastră și au făcut deja un pas înainte fiecare spre propria-i moarte. A ne petrece zilele fără sens —a nu profita la maximum de fiecare oră prețioasă, de neînlocuit — înseamnă a nu fi mai mult decât o vacă serviabilă care așteaptă în liniște în acel rând final.
După cum a spus odată poetul Dylan Thomas,
Nu trece supus în acea noapte mare ... Ură şi furie - împotriva luminii care moare Ceea ce trebuie să facem în viața noastră, trebuie să facem acum.
2) Lenea cu priorități reduse
La un moment dat, într-una din întâlnirile clubului nostru, un membru ne-a mărturisit (puțin revoltat) că prea punem mereu atenția pe perpetuarea tiparelor pozitive prin faptă vorbă sau gând, că de fapt, nimeni nu este ticălos și nu dorește răul cuiva în mod intenționat.
Mai mult ca sigur, toți cei care suntem atraşi de Sistemul semințelor (sau al Şlefuitorului de diamante) suntem puși pe fapte mărețe și tocmai acest lucru ne-a adus să fim în stare să aprofundăm acest sistem.
Cu toții suntem genul de oameni atrași de ideea de a-i ajuta pe ceilalți, ceea ce ne aduce propriul succes iar acest lucru ajută şi întreaga lume în același timp.
Și astfel, pentru oameni ca noi, problema de a ne stabili prioritățile nu se rezumă la încercarea de a alege între ceva bun și ceva rău. Mai degrabă, încercăm să decidem care dintre multele lucruri bune pe care am dori să le facem este cel mai bun având în vedere timpul pe care îl avem la dispoziție. În caz contrar, suntem prinși în Lenea cu priorități joase și pierdem semințele karmice care ne vor face un lider.
O mare prioritate scăzută în lumea modernă este excesul de informații care ne distrage atenția de la ceea ce este bun și semnificativ. Multe dintre știrile și emisiunile, videoclipurile și postările de pe internet pe care le urmărim au pur și simplu prioritate scăzută. Ele nu ne fac bine nici nouă nici altcuiva. Momentele rare și valoroase ale vieții noastre ar fi mai bine cheltuite pe orice altceva. Chiar și bine intenționat să fii, dacă te expui constant în fluxul de știri zilnic, este imposibil să menții focusul pe obiective mai înalte, pe care le ai de îndeplinit de-alungul vieții tale.
Maestrul Shantideva adaugă în mod intenționat actul de a ne menține prea ocupați în această categorie a Lenei cu priorități joase. Să fim cinstiți: în trecut mulți dintre noi ne-am ținut foarte ocupați (cu lucruri de prioritate scăzută), așa că nu am avut timp să ne gândim la faptul că nu aveam multe lucruri mai semnificative de făcut.
Dar acum asta nu mai este adevărat. E în regulă să muncești din greu, să te dedici muncii tale, atâta timp cât nu îți afectează sănătatea sau familia. Iar acum fă-o să fie ceva cu o prioritate foarte mare: cu o înțelegere a modului în care cei Patru Pași Starbucks fac ca totul să funcționeze cu adevărat.
Cu cât studiezi și meditezi mai mult asupra modului în care (această metodă) acești pași funcționează, cu cât îi aplici mai mult în propria ta viață, pentru fiecare obiectiv pe care vrei să-l atingi, cu atât viața ta devine mai semnificativă, pentru că simultan te ajuți pe tine dar și pe cei din jur. Atracții cu prioritate redusă, cum ar fi verificarea a ceea ce este azi pe internet ne dau un fel de plăcere și fericire, nu există nicio îndoială în acest sens. Altfel, nimeni nu ar fi online.
Dar acest tip de satisfacție este nimic în comparație cu a te scufunda într-o sarcină care produce lucruri care îi vor ajuta sau îi vor face fericiți pe alții. Şi toate astea în timp ce devii mai bun și îți îmbunătățești gândirea într-un sistem nou, al celor Patru Pași, care ar putea schimba modul în care întreaga lume se poartă cu ceilalți.
În acest fel, treci fără efort de la pierderea timpului la plantarea semințelor pentru a deveni un lider care servește întreaga lume.
3) Lenea Nu-pot-să-fac
Ultimul tip de lene pe care Shantideva și Gyaltsab Je îl discută acum se numește „Lenea nu-pot-să-fac”. Până acum am văzut cât de mult din binele pe care l-am putea face este deturnat de faptul că nu ne străduim să ne ridicăm la nivelul nostru optim sau ne străduim, dar spre ceva care (dacă suntem cu adevărat sinceri cu noi înșine) nu este foarte important sau semnificativ.
Uneori, ne uităm doar la lucrurile mai mari pe care le-am putea face și dăm înapoi pentru că nu simțim sincer că le-am putea realiza.
Știu că, dacă folosesc cei Patru Pași și ajung la o independență financiară reală, la o căsnicie perfectă, un corp puternic, plin de energie și o minte perfect liniștită, pot fi într-adevăr de serviciu întregii lumi.
Dar privind cât de mari sunt acele obiective și privind ceea ce știu despre propria mea capacitate din trecut, pur și simplu nu cred că toate aceste lucruri se vor întâmpla vreodată pentru mine.
Poate că acest tip de lene „Nu-Eu” a fost justificat în trecut, când încercai să te lupți cu lumea pentru a obține lucrurile pe care le doreai și ți se părea prea greu. Dar acum că știi despre cei Patru Pași lucrurile s-au schimbat. Trebuie faci o schimbare de atitudine și să te obișnuiești cu ideea că poți face orice decizi să faci, pentru că acum ai un instrument care îți permite.
Iar o lene mult mai subtilă ce derivă din acestă lene “eu-nu” este acel tip de descurajare că nu vei putea înțelege niciodată pe deplin conceptul vacuității sau absența existenței intrinseci. Un nivel este să înțelegi interdependența, faptul că orice rezutat are o cauză specifică, dar un nivel superior este să vezi realitatea impregnată cu vacuitate.
Studiul, practica și contemplarea constantă a vacuității te ajută să elimini acest tip de lene complet.
Amintește-ți asta data viitoare când vrei să renunți pentru că munca este prea solicitantă. Lumea suferă deja de prea mult timp din cauza ideii că obții ceea ce îți dorești prin a lua acel lucru, nu prin a-l oferi. Trebuie să demonstrezi contrariul!
Shatideva zice că “se justifică o anumită cantitate de probleme, pentru un bine mai înalt!”
Toată lumea merge la dentist — unde chiar și cel mai blând dintre ei ne provoacă multă durere, astfel încât să putem evita o durere și mai mare, aceea a dinților care se distrug — și să atingem obiectivul mulțumitor al unui zâmbet plin și frumos, împreună cu capacitatea de a ne mesteca cu bucurie mâncarea.
Dacă aplicarea celor Patru Pași va schimba ideile oamenilor despre cum să ducă lucrurile la bun sfârșit, atunci cu siguranță că durerile de cap pe care le suport pentru a-l deschide și a-l menține în funcțiune merită din plin.
Decide acest lucru de la început și nu vei cădea niciodată pradă descurajării!
