Oricât de greu ar părea, merită efortul!

Interviu cu Gabriel Stoica

Gabriel este este îndrumător în sistemul Șlefuitorului de Diamante. Inginer în domeniul Hi-Tech începând din anul 2001 până în prezent, activând printr-o serie de companii atât în Romania cât și din Europa, atât în calitate de angajat cât și consultant. In ultimii 5 ani, Gabriel a dezvoltat cu precădere o atracție deosebită pentru yoga, căreia i-a dedicat cea mai mare parte din practica și studiul zilnic în paralel cu studiul intens al principiilor Diamond Cutter.

LS: A avea o relație pur și simplu sau a avea o relație împlinită?

GS: Hm, bună întrebarea, și pot spune că, înainte de a găsi calea de mijloc către o relație împlinită, m-am situat în ambele extreme: pe de o parte m-am lăsat în unele relații temporare doar așa, ca să vad și eu cum e să fii cu o fată, știind din capul locului că nu voi sta acolo prea mult timp. Alteori, de vreo 2 ori, chiar m-am agățat de câte o fată, pe care eu o vedeam speciala (“o idealizam”), si am mers mult împotriva firii mele, convins fiind că eu eram cel în neregulă, că nu corespundeam deloc după standardele societății, deși sufeream mult pe interior.

Însă marea majoritate a timpului am fost singur, si de foarte multe ori am refuzam mental să intru în relație (multe experiențe neplăcute din relațiile familiale, în special cu mama, din copilărie, adolescenta chiar și studenție, s-au înregistrat în subconștientul meu și mă împingeau să resping inconștient partenerele în mintea mea), deși experiența directă nu corespundea deloc cu gândurile produse de subconștientul meu. Cu un EGO instabil și adesea în extreme, (când prea mândru, când prea neîncrezător în sine), era greu să am o percepție corecta, adecvată a multor situații cu fetele. În termeni DCI, putem spune că eram forțat de tiparele mele sa acționez într-un anume fel, învârtindu-mă la nesfârșit în același cerc, si era dureros.

Evident că în prezent, nu pot gândi decât în termeni de relație împlinită, orice altceva fiind doar menit să te consume și să îți pierzi vremea fără nici un câștig.

LS: Ce înseamnă pentru tine o relație împlinită?

GS: Pentru mine sunt unele principii la care țin foarte mult, să fie recunoscute, înțelese și respectate de ambii parteneri. Experiența personala m-a dus către aceste concluzii și femeile cu care am mai interacționat în ultima perioadă împărtășeau un punct de vedere apropiat sau similar.

Primul și cel mai important, este să poți fii fericit, împlinit și mulțumit cu viața ta chiar și fără relație, să te simți cu adevărat bine cu tine, și astfel să NU proiectezi nici un fel de speranțe, nevoi sau așteptări prin care celălalt ți-ar putea umple golul interior sau neîmplinirile personale pe care le aduci cu tine. Aceasta a fost marea mea provocare din trecut, și care mă făcea inconștient ba să idealizez anumite persoane, ba să le judec și să le resping complet pe altele.

Apoi pe bază de respect, iubire și susținere reciprocă, începi să lucrezi la conviețuirea împreuna, și de abia acum încep cu adevărat provocările, pentru că trebuie aliniate toate aspectele: mentale, emoționale, fizice, spirituale, si nu e ușor deloc.

LS: Cum ai ajuns să ai relația din prezent?

GS: Hm, s-a întâmplat în urma unui eveniment social, când unul dintre prietenii noștri comuni s-a căsătorit (ai fost și tu de față :). Desigur, ne cunoșteam de mai mulți ani, dar eu unul nu mi-am pus niciodată problema că aș putea intra într-o relație cu ea, până la acel moment.

LS: Tu ai început să “plantezi” conștient relația din prezent? Ce ai făcut concret? Pe ce direcții?

GS: Înainte de a menționa termenul “plantat”, vreau să spun că am încercat toate celelalte metode “tradiționale” de a întâlni pe cineva. Și oricât de mult mă străduisem sau reușisem să fac progrese pe direcțiile respective, niciuna nu mi-a adus vreo relație de durată care să mă satisfacă. Si totul părea un efort nesfârșit fără sens și foarte obositor și consumator. Ceva lipsea constant, și cu cât încercam mai mult și mai tare, cu atât dădeam greș, si tot acel sentiment de repulsie și neîmplinire se accentua. La un moment dat chiar am crezut că, chestia cu relațiile nu e pentru mine, și nu merita efortul.

În ordine cronologică, în urmă cu aproximativ 3 ani am fost cu Octavian la un eveniment DCI la Sofia și am aflat pentru prima oara de modalitatea nouă de a aduce un partener în viața ta. Și n-am ezitat să încerc aceasta noua metoda, așa cum mi s-a prezentat. Însă doar am încercat, NU am persistat și nici nu am făcut-o corect (adesea săream complet pasul 4, care știm că e atât de important). Am avut în schimb de câștigat din acele interacțiuni în alte aspecte ale vieții mele, chiar daca NU mi-au adus partenera la care speram. Sincer vorbind, la acel moment, mintea mea era încă ancorata în vechile metode și asta venea așa… ca o completare.

Însă dacă privesc retrospectiv, în cazul meu, lucrurile se pot rezolva foarte repede atunci când lucrez focusat, si când am eliminat cu adevărat obstacolele din calea mea. Mai exact ce am făcut:

1. Am “plantat” regulat săptămânal, sau o data la 2 săptămâni, mergând la centru de Bătrâni și oferind atenție și companie persoanelor singure.
2. Am folosit câteva din uneltele învățate de la Florin Păsat de la Atrage Abundența în viața ta în scop concret de a-mi curăța subconștientul de buruieni, de convingeri limitative despre mine și relații, pentru a mă potența pentru relație. Asta a fost partea cea mai semnificativă în cazul meu, fiindcă de aici proveneau majoritatea obstacolelor personale.
3. Si desigur, cu ajutorul primit de un alt prieten Silviu de la The Real Man, am pus în practică partea ce ținea de exterior, atitudine, prezentare și acțiune.

LS: Cam în cât timp apar rezultatele?

GS: Când am făcut toate lucrurile in mod corect, împreună și cumulate (mai ales partea de curățare subconștient făcută zilnic), rezultatele s-au concretizat după un pic mai mult de o lună (din februarie începusem deja să plantez constant, pe 28 martie am fost la seminarul lui Florin și ușor am început practica zilnică, si pe la început de Aprilie studiam de la Silviu câteva principii de bază, după o scurtă întâlnire de coaching). Iar la început de mai, intram deja în relație.

LS: Cu ce este diferită această modalitate de a-ți găsi partenerul potrivit față de rețetele clasice la care, poate că ai apelat în trecut?

GS: Păi te scutește de toată pierderea de timp cauzată de gândirea greșită, că nu ești suficient de bun, că-ți lipsesc lucrurile exterioare așa cum suntem noi programați bărbații, că n-ai un cerc social adecvat, că nu mergi prin locurile potrivite (în club, sau internet – unde trebuie să știi “să agăți”, sau diverse evenimente, cu care ești bombardat de societate), și pe care le fac familia sau prietenii tăi, sau îți sunt sugerate de diverși traineri pe seducție. Iar modurile “tradiționale” pot fi extrem de consumatoare și frustrante, mai ales daca le-ai încercat pe toate și ai văzut unde te-au dus.

Practic, îți faci cel mai mare serviciu ție (n.a: să aplici tehnica de cei 4 Pași pentru relație), și astfel ai ocazia să creezi în viața ta ceva, similar cu ceea ce tu ai fost capabil să oferi, dar se întoarce înapoi la o scara mai mare, si asta e minunat J. In felul asta, chiar NU mai poți învinui pe nimeni.

Ce vreau sa zic este ca NU este nimic în neregulă cu toate acele metode, chiar unele ajuta mult în dezvoltarea personală, dar dacă NU înțelegi esența pixului (cum funcționează realitatea), adică dacă NU ai plantat sămânța, sunt șanse destul de mici să se creeze ceva de durată pe o bază sănătoasă, darămite să mai fie și ceva special.

Cu ea, totul a decurs repede, natural și firesc de la început, existând o chimie foarte buna, simțeam că avem ceva de împărțit între noi, momentele de intimitate erau minunate, și petreceam nopți întregi până dimineața. Toate astea nu diferă prea mult de “îndrăgosteala” clasică de la 20 de ani, și de alte relații care sunt la început, dar am simțit în inima mea ca s-a creat o punte, o legătură pe care nu o mai avusesem anterior cu alte partenere, exista posibilitatea de a comunica autentic, echilibrat, fără secrete, sau tot felul de neîncrederi.

LS: După părerea ta, care ar fi motivația noastră atunci când intrăm într-o relație? (Care ar fi motivația pentru a avea o relație împlinită?)

GS: Cred motivația variază de la om la om, și nu se poate spune că una o invalidează pe alta, fiindu-i superioară. În prezent, consider că beneficiul major pentru a fi într-o relație (parteneriat), este că te antrenează pentru calea spirituală ca nimic altceva. Provocările depășite împreună arată măsura în care ai reușit să te dezvolți și să fii mai mult decât ești. Si nu este deloc ușor, căci pe lângă toate provocările cauzate de bagajul vechi cu care venim, apar și cele ce țin de a urma o cale, o viziune comună, mai presus de satisfacția individuală, poate o contribuție adusă lumii, comunității, si care ne leagă în mod profund.

Poate să însemne să întemeiezi sau NU o familie, sau poate că partenera e îngerul “deghizat” care ne ajuta pe calea spre iluminare…

LS: În loc de încheiere, ce ai putea să ne mai spui, evident, despre relații?

GS: Oricât de greu ar părea, merită efortul. NU este deloc pierdere de timp, chiar și pentru aspirantul spiritual, dacă este folosită într-un scop benefic. Pentru toate celelalte obiective lumești cred că este foarte importantă, pentru că are potențialul de a-ți aduce bucurie, satisfacție și împlinire ca nimic altceva.

 

Avem aici câteva întrebări de la o cititoare. Ai putea să ne răspunzi, dacă nu cumva răspunsul se regăsește la întrebările mele?

1. Cu toții ne dorim o relație împlinită, Dar ce înseamnă o relație împlinită?

GS: Am răspuns anterior.

2. Cum știi/simți că persoana de X sau Y este cea potrivită?

GS: Sunt unele mici aspecte de care îți dai seama repede: sexual, emoțional, pasiuni comune, etc.

Dacă, ca rezultat al statului împreună, se observă o evoluție în ambii parteneri, si suntem mai fericiți/împliniți cu cât petrecem mai mult împreună e semn bun, altfel nu. De fapt, e la fel ca și cu jobul, prietenii, sau calea spirituala ce-o urmezi (mă refer la practicile pe care le faci zilnic).

3. Relația te ajută să crești, să te dezvolți. Ok. Doua – trei exemple cum te-a ajutat pe tine. Ce înseamnă asta mai concret?

GS: Îmi reflectă continuu proiecțiile din subconștient, o oglindă excelentă, care mă face să fiu mult mai atent conștient, la ce fac, spun, gândesc despre mine si ceilalți.

Mă ajută să fiu mai înțelegător, mai empatic, mai atent, să vorbesc mai blând, pe scurt să fiu un om mai bun.

Mă antrenează în feluri în care nu eram obișnuit, căci prezența feminină în viața mea mă forțează să acord mai multa atenție unor aspecte pe care altminteri le-aș da mică importanță.

4. Având în vedere că ne dorim o relație împlinită care să dureze zeci de ani, întrebarea este: care sunt ingredientele unei relații împlinite? Cum facem ca ea să dureze și să nu fugim la primul hop?

GS: Aici este foarte greu și provocator (cel puțin pentru mine), si nu am o astfel de experiența, nici măcar de mai mulți ani. Până acum, am avut câteva momente de „separare” pentru că am constatat că multe din aspectele menționate anterior nu erau înțelese și nici respectate cu adevărat de ambele părți și astfel se creau multe conflicte inutile și dureroase, care ne sug de energie și ne consumau teribil. Cel mai adesea, dintr-un EGO de tip “MeMeMe” ignorant, proiectam pe celălalt tot felul de lipsuri, și-l facem responsabil pentru neîmplinirea noastră.

La asta se pot adaugă provocările individuale (cum spuneam mai devreme, în cazul meu tipare ce țin de percepție eronată) ce NU au legătură cu relația, dar care o pot afecta mult.

Astfel ingredientele sunt:

• Comunicarea (ascultarea și înțelegerea pe cât posibil a nevoilor celuilalt, a felului lui de a fi, de ce face ceea ce face);
• Iubirea și respectul reciproc, susținerea/încrederea reciprocă și felul cum avem grija de noi și de celălalt;
• Si poate mai presus de ele, existenta unui obiectiv mai înalt, o direcție comuna, dincolo de nevoile si aspirațiile individuale ale fiecăruia, care vă privește pe amândoi, care să vă motiveze ca să fiți împreuna.
• Si desigur, să NU uitam ce a creat-o în primul rând, faptul că am avut semințe. Astfel, consider că doar prin reinvestirea semințelor (a continua vizitele la bătrânei) se poate menține relația împreuna care altminteri este menită să meargă către sfârșit, ca orice alt lucru lumesc.
• PS: La asta as adăuga un ingredient relevant în cazul meu: Relaționarea cu mama mea, cu cât mai mult respect, acceptare și înțelegere, si cu cât mai puține conflicte. Dintre toate aspectele, acesta este de departe cel mai provocator, și reușita în el, echivalează cu armonizarea multiplelor deficiențe din relațiile personale.