Atenție! acesta este un articol mai lung decât de obicei. Rămâi până la capăt pentru că-ți promit că îți vei adăuga câteva puncte la încrederea și liniștea ta mentală 👌
Discutând zilele trecute cu Daniel Zărnescu, pe baza unui newsletter trimis de curând, vreu să-ți împărtășesc câteva idei.
Apropo, dacă nu-l urmărești pe Daniel, îți recomand s-o faci. Daniel este tipul de scriitor mai introvertit, care coace bine tot ce trece prin filtrul lui, apoi emite ideile într-un format foarte captivant.
Subiectul abordat a pornit de la venirea pandemiei, care ne-a pus pe mulți într-un context cel puțin neașteptat.
Poate și tu ți-ai făcut o strategie la început de 2020 cu toate obiectivele pe care vrei să le atingi în acest an. Iar acum toată strategia stabilită la în ceput de an este în aer, datorită contextului creat.
Daniel vorbește despre cele 2 softuri psihologice de operare după care majoritatea operăm:
1. modul problem-solver ( rezolv problema, trec peste obstacolele care îmi apar în cale)
2. modul cert ( în care am toată documentația situației în care mă aflu, doar trebuie să urmez pașii)
Daniel le descrie în felul următor:
Exista doua asa zise “softuri psihologice de operare” cu ajutorul cărora functionam în viața de zi cu zi și cu ajutorul cărora luăm decizii. Și are legătură cu modul în care privim tragediile aeriene, cu regulile pe care le impunem mai apoi.
Dar și cu modul în care ne alegem profesiile sau în care luăm deciziile de zi cu zi.
Cele doua softuri sunt, cumva, exclusive, dar o sa intelegi imediat de ce.
Primul soft: cel al problemelor (în engleza termenul este de problem solving și definește mai bine atitudinea pe care o vreau descrisă aici)
Al doilea soft: cel al certitudinilor (cand știi ce se întâmplă, riscurile sunt mici, totul este familiar, relativ)
Omul, ca fiinta, și-a bazat întreaga evolutie pe aceasta calitate incredibilă, de a fi problem solver. Toți oamenii sunt problem solver-i, pentru ca face parte din instinctul nostru de supraviețuire.
De milioane de ani creierul asta al nostru ne-a ajutat sa rezolvăm probleme care ne amenințau existența. Una cate una.
Spre exemplu, când a avut loc primul accident aviatic, nimeni nu știa cum să abordeze situația și să se asigure că în viitor vor preveni astfel de accidente.
La fel și criza financiară din 2008 când a venit, nimeni nu știa la ce să se aștepte sau cum s-o abordeze.
Apoi au fost create reguli, protocoale și măsuri de siguranță pentru a aborda mai sistematic astfel de situații.
În ceea ce privește accidentele aviatice, există o sumedenie de protocoale (de la cutia neagră a avionului, până la ce a mâncat căpitanul la micul dejun) pentru a analiza situația. În cazul crizei financiare din 2008, a început cu căderea pieței imobiliare și a câtorva bănci mari care au făcut investiții neperformante în acel domeniu. Acum băncile urmează un protocol mult mai detaliat înainte de a acorda un credit imobiliar cuiva.
Astfel, s-a ajuns la un mod de operare mult mai cert, mult mai sigur, care să prevină problemele viitoare.
Dar ce te faci acum când vine un virus și dă peste cap chiar și vechile protocoale de siguranță care ne făceau să ne simțim cât de cât liniștiți că le urmăm?
Un răspuns convențional este: te adaptezi. Faci schimbări, faci reduceri de cheltuieli, modifici contracte, anulezi contracte, colaborări…etc.. Cred că știm multe din aceste metode deja, n-are rost să le mai amintesc.
Dacă nevoia principală este de domeniul material, este logic că ai nevoie să perpetuezi tiparul de generozitate.
Pe planul tiparelor mentale, aici devine interesant: se zice că în perioade de nevoi sporite, orice tipar mental de generozitate pe care-l perpetuezi, va da un rod mult mai puternic. Și totuși, se poate întâmpla ca și industria, sau firma ta să treacă prin provocări. Ce faci? te oprești din pepretuarea generozității? Poți perpetua acest tipar chiar și când resursele tale se strâmtorează?
Ei bine, aici ajungem la ceea ce se cheamă ”perfecțiunea generozității”. Și are legătură mai mult cu dispoziția ta mentală de a perpetua tiparul de generozitate decât cu suma efectivă pe care o dai.
Practic, vestea bună este că poți continua și în perioada crizei financiare să aplici acest sistem cu și mai multă înțelegere.
Se poate ajunge și în situația să rămâi cu contul pe zero. Mi s-a întâmplat și mie de vreo câteva ori în ultimii ani.
Inițial credeam că voi rămâne în impas, că mi se blochează firma, etc… toate șcenariile aferente începeau să-mi circule prin minte. Dar după ce am văzut că la scurt timp au început din nou să intre bani în firmă, și în decurs de câteva săptămâni totul revenise la normal, mi-am dat seama că nu am de ce să mă opresc din plantat semințe doar pentru că momentan trec printr-un obstacol financiar.
Exersând perfecțiunea generozității, de fapt îți întărești înțelegerea felului cum funcționează sistemul semințelor. Pe măsură ce înțelegerea se întărește și disponibilitatea de a perpetua tiparul generozității se mărește, până vine și ziua în care poți da chiar toți banii din cont, fără niciun stres mental că vei rămâne într-un impas.
Eu cred că perioada virusului este o oportunitate rară pentru noi toți să putem exersa acest fel de înțelegere a realității. Și astfel putem combina cele 2 moduri psihologice de operare în acest context: plecând de la problem-solver, ajungem în modul cert, continuând să acționăm pe baza sistemului semințelor.
Hrănirea tiparului de generozitate, chiar și în vremuri cu provocări, produce un activ interior mult mai valoros pe termen lung.
Tu ce decizii bazate pe sistemul semințelor ai luat în această perioadă?
Lasă-mi un reply și împărtășește-mi cum ai reușit să perpetuezi tiparul de generozitate în ultimele luni!
Pe curând!
