Una din uneltele avansate pe care le vom aborda în nivelul 5 (Relații Împlinite) al sistemului tiparelor mentale este DECIZIA CAPCANĂ. Ce este ea și cum o recunoaștem?
Dacă ai citit cartea Management Karmic, subiectul deciziilor capcană este atins din punct de vedere al situațiilor de management al unei afaceri. Iar aceste situații de decizii capcană le poți recunoaște foarte ușor, ori de câte ori ești pus în fața a 2 sau mai multe alegeri, din care nicuna nu este perfectă 100%.
Iar în Sistemul Șlefuitorului nu se recomandă alegerea variantei cu cele mai puține minusuri, ci se revine tot la tiparele mentale care au generat situație de a te afla în fața unei decizii capcană.
Și în cazul relațiilor, la fal ca și în managementul unei afaceri, suntem confruntați cu multe decizii capcană. Faptul că nu avem parte de alegeri 100% perfecte creează mult frecuș mental.
Iată mai jos dăm un exemplu de decizie capcană în relații și cum poate fi abordată situația din prisma sistemului tiparelor mantale. Exemplul este luat direct din manualul nivelului 5:
Exemplu – ”Cum recunoști și cum eviți deciziile capcană”
Am devenit interesată de yoga și simt că m-ar ajuta atât pe mine cât și pe soțul meu să trăim mai mult și mai activ – dar el pur și simplu nu este interesat, mai mult de atât, nici măcar nu ar încerca o calsă de yoga cu mine. Ce sămânță trebuie să plantez pentru a-l vedea interesat?
Elizabeth mi-a adresat această întrebare în sufrageria casei ei; mă aflam în vizită la ea și la soțul ei Jeremy, ambii având peste 60 de ani. De fapt, vizitându-i pe Elizabeth și pe Jeremy înseamnă s-o vizitez doar pe Elizabeth, pentru că imediat ce dau ”Bună!” când intru în casă, Jeremy se întoarce în cameră la televizor – unde din păcate și-a petrecut majoritatea ultimilor ani. Să-l convingi pe Jeremy să facă chiar și 10 minute de yoga va fi o mare provocare.
În timp ce mă gândeam cum să abordez această provocare, am reflectat asupra tuturor greșelilor făcute în trecut, judecând care partener a greșit atunci când observam cupluri cu probleme în relația lor. Îmi vin în minte Nick și Tammy – Nick cu un temperament vulcanic, cu toții îl recunoaștem, care uneori scapă complet de sub control. Tammy îl părăsise iar el ,timp de un an a fost furios non-stop, făcând afirmații ridicole despre cum ea l-a înșelat. Noi nu observasem niciun alt bărbat făcându-și apariția, astfel că am presupus că le era pur și simplu dușmănos. Dar după aproximativ 2 ani, Tammy mi s-a confesat că ea l-a înșelat – și atunci am învățat o lecție despre cum judec eu relațiile altor oameni.
Morala acestei povești: Jeremy care stă în fața televizorului s-ar putea să nu fie el responsabil de această relație care se află într-un impas. Poate că niciodată nu este persoana care pare că este.
Eu cu Elizabeth începem să mergem spre Starbucks. ”Spune-o într-o singură propoziție” o întreb eu. ”Într-o singură propoziție, spune-mi ce-ți dorești.”
”Îmi doresc ca el să fie mai deschis în a încerca noi lucruri, în special lucuri pe care le putem face împreună. Cum aș putea să-l fac să asculte? Ar fi bine să fiu mai dură cu el, să stau pe un scaun și să-l cert pentru că mănâncă așa prost; sau ar trebui să-l mituiesc, să mă ofer să-l duc la înghețată dacă merge întâi la yoga cu mine?”
Eu zâmbesc. Aceasta este o situație clasică de Decizie Capcană. Acest termen are nevoie de o explicație – ne vom folosi de povestea negustorilor cu resturi de diamante din industrie.
Centru afacerilor cu diamante din întreaga Americă este strada 47 din orașul New York, mai exact între căile 5 și 6, imediat ce treci de magazine iconice din lumea modei, precum Saks Fifth Avenue, Tiffany’s și Bergdorf Goodman. Majoritatea importurilor de diamante intră în țară pe la etajele superioare din 580 Fifth Avenue, în partea de nordest a colțului Fifth. Jos la magazinele de la primul etaj sunt negustorii de resturi de diamante.
Negustorii de resturi se bazează pe faptul că Strada este cunoscută pentru marile firme de diamante ce au sediul la etajele superioare. Ei stau pe marginea trotuarului și îi opresc pe turiștii care habar n-au ce se întâmplă și le oferă reduceri substanțiale fix în centrul celui mai mare cartier al afacerilor cu diamante.
Decizia capcană se ivește atunci când un cuplu de tineri intră în magazin căutând un inel de logodnă. Vânzătorul le prezintă o primă piatră care în mod evident se observă că are culoarea galben. Tânărul ginere, suferă de sindromul bărbatului care a mers prea mult la cumpărături, cu ochii lucind după ce a inspectat deja 200 de inele de logodnă, pe întreaga stradă. Fără să se mai uite cu atenție, el se declară mulțumit de piatra pe care o vede și afirmă că e mulțumit de ofertă.
Invariabil mireasa este un client puțin mai greu de convins. Ea observă tenta gălbuie a pietrei imediat.
”Oh,” zâmbește vânzătorul. ”Vreți un diamant alb.”
“Corect,” zicea ea aprobând.
Vânzătorul îi oferă o piatră de culoare albă, dar cu puncte mari și negre în interior. Ea observă punctele dar până să zică ceva despre ele, vânzătorul strigă la ei, ”Așadar, pe care o doriți, piatra albă, sau piatra mai curată?”
Nu pica în capcana deciziilor capcană!
În acest moment începe să zică ceva, dar vânzătorul iar o acoperă oferindu-le o altă alegere: ”Vreți să plătiți cash sau cu cardul de credit?” Apoi imediat urmează cu ” Doriți s-o ambalez într-o cutie roșie sau albastră?”
Fiind puși în fața mai multor decizii, majoritatea oamenilor vor continua și se vor chinui să ia una din aceste decizii, fără a se mai întreba dacă într-adevăr au nevoie să ia o decizie. Ține minte un lucru: În Sistemul Diamond Cutter, aproape fiecare decizie pe care o luăm, implică două alegeri proaste.
Astfel că o întreb pe Elizabeth, ”funcționează de fiecare dată când îl critici pe Jeremy? Obții mereu ce-ți dorești?”
”Ei bine, nu, dar uneori funcționează.”
“Iar apoi dacă-l mituiești cu ceva dulce pentru a-ți face pe plac, oare funcționează acest lucru de fiecare dată?”
“Nu, dar e similar—câteodată funcționează.”
Vom relua mai târziu această dezbatere.
“Așadar ai observat; niciuna din acele două alegeri nu-mi pare să fie cea potrivită. De ce nu încercăm pur și simplu să ajungem la rădăcina problemei?”
“Adicția lui Jeremy pentru televizor?”
”Să zicem,” răspund eu. ”De unde crezi tu că vine acest lucru? De ce trebuie ca tu acum să-ți trăiești viața alături de cineva care mai degrabă s-ar uita la știri decât să te întrebe cum ți-a fost ziua?”
”Nu știu,” răspunde ea sincer. ”Când l-am întâlnit prima dată, ne-am distrat mult împreună: călătoream mult, iar el râdea majoritatea timpului.”
”Așadar, ce tip de sămânță crezi că ai avea în mintea ta, ca să vezi o persoană lângă tine care practic are zero interes pentru oricine altcineva din cameră? Mai exact mă refer la, ce fel de lucru faci tu care te-ar forța să-l vezi în acest fel?”
Elizabeth se gâdește un moment. ”Ei bine, un lucru e sigur. Niciodată în viața mea nu am stat o zi întreagă la televizor.”
Zâmbesc. ”Un pepene este mult mai mare decât sămânța de pepene. Există cumva un lucru mărunt în viața ta pe care-l faci și care ar putea implica faptul că-i ignori pe cei din jur?”
Elizabeth face din nou o pauză, de această dată puțin mai lungă.
”Sinceră să fiu,” zice ea, ”Eu ignor oamenii pe tot parcursul zicei, în moduri mărunte.”
”De exemplu, cineva care este coleg cu mine la muncă începe să-mi spună o lungă poveste despre soțul ei, iar eu pur și simplu ascult fără să fiu atentă deloc. Sunt atentă să fiu politicoasă totuși – nu plec în secunda 2 atunci când ea începe pentru a suta oară să-mi povestească cum soțul nu spală niciodată vasele. Mă așez și mă uit apoi la ea și încerc să mă concentrez la ce are ea de zis.”
“Dar?”
“Dar de fapt, după câteva minute, pur și simplu nu vreau să mai aud de problemele nimănui – Eu însămi am deja suficiente probleme. Astfel că rămân totuși și o ascult, dar uneori pur și simplu mă uit în gol… sau poate încep să mă gândesc la ce cumpărături am de făcut în drum spre casă după ce termin munca.”
Încep să râd în sinea mea. Am mai discutat puțin despre aceste situații la Întrebarea 14. Este greu să fii cu adevărat atent la ce are altcineva de zis, iar asta se întâmplă din simplul motiv că ei vorbesc de obicei despre ce își doresc ei, iar noi pur și simplu suntem mai mult interesați de ce noi ne dorim.
Aici Elizabeth tocmai a menționat cele mai mari două obstacole în meditație fără ca ea să știe măcar. Primul este distragerea – să te gândești la altceva (cumpărături) în timp ce încercam să ne focusăm pe un lucru (problemele prietenei noastre). Al doilea este să te uiți în gol: să fii vlăguit sau somnoros, și să-ți pierzi complet obiectul pe care îl aveai în vizorul atenției. O modalitate bună de a cuceri ambele obstacole este practica Tibetană numită dakshen jewa; hai să vedem dacă o putem determina pe Elizabeth s-o încerce.
“Uite ce Elizabeth,” îi spun eu. “Cheia plantării semințelor este să oferim în primul rând altcuiva același lucru pe care noi ni-l dorim. Pentru a face acest lucru, avem nevoie să aflăm ce-și doresc ei. Și pentru a face acest lucru, avem nevoie să-i ascultăm, dar să-i ascultăm cu atenție.”
”Când încerci prima dată această metodă – când scoți prima dată pe cineva la o cafea pentru a-i asculta nevoile sale – vei descoperi că e foarte natural să ai o rezistență atunci când asculți problemele altora. Și există un truc foarte ingenios pe care tibetanii în folosesc pentru a trece peste această rezistență.”
“Care este acel truc?” întreabă ea.
“Fă din asta un fel de joc. Cum o cheama pe colega de la birou care vrea să discute despre soțul ei?”
“Maria.”
“Ok, Maria să fie. Uite cum stă treaba, noi suntem mult mai interesați de propria persoană decât ceilalți. Este un obicei aproape imposibil de străpuns. Astfel n-are rost nici măcar să încerci.”
“Continuă să te focusezi pe ce-și dorește Elizabeth, dar schimbă acum numele ei cu Maria.”
“Să schimb numele?”
“Da, schimbă numele. Acum Elizabeth este Maria, și Maria este Elizabeth. Iar după asta continui să te focusezi pe ce își dorește Elizabeth, ceea ce te va ajuta să-ți fie complet lejer să stai și să-ți asculți colega la muncă.”
“Hmm,” zice Elizabeth, ridicându-și sprâncenele. “E cam ciudat.”
“Ciudat, dar funcționează,” îi zic eu. “Încearcă!”
“Iar acum… dacă pur și simplu continui să ofer atenție către … către Elizabeth, care stă lângă mine la cafea și îmi povestește despre toate problemele cu soțul ei, asta va planta semințe ca Jeremy dintr-o dată să mă roage să îl iau cu mine la yoga?”
“Exact. Adică, în sfârșit te va asculta. Pentru că tu ai plantat semințe pentru asta prin faptul că îi asculți pe alții.”
Elizabeth aprobă, ca și când totul are sens perfect. Ceea ce așa și este. Apoi apare o altă nedumerire pe fața ei.
“Dar dacă eu pot schimba cum Jeremy reacționează față de mine, prin faptul că schimb ceva la propriul meu comportament…” face o mică pauză.
Continuă ea apoi: “…atunci, felul cum el s-a comportat, tot acel timp cât stătea în fața televizorului, venea de la mine?”
“Corect. Ceea ce înseamnă că totul și toți cei din jurul nostru – în tot timpul – ei vin de la noi: este totul din vina noastră. Dar deasemenea și tot ce este bun, se întâmplă tot datorită nouă. Ceea ce înseamnă că fiecare avem puterea de a schimba întreaga lume.”
