Iată revin cu încă o unealtă pe care o aprofundăm în Cursul intensiv (Relații Perfecte). Uneori se întâmplă să nu poți schimba relații cu persoane din jurul tău, orice metodă convențională ai încerca. Iar când încerci multe metode și tot nu reușești să străpungi provocarea, ajungem tot la semințe mentale.
Folosind semințele, totul devine posibil. Scrierea epică este o unealtă care te ajută să schimbi complet gândirea nefolositoare pe care o ai despre o persoană. Schimbând fluxul gândurilor care-ți trec prin minte despre acea persoană, practic plantezi niște semințe foarte puternice, în același timp dorindu-ți binele ei.
Iată mai jos un exemplu pe relații personale!
Atunci când ne-am cunoscut, partenerul meu era foarte relaxat și înțelegător, dar în ultima vreme a început să devină extrem de gelos – se ia de mine ori de câte ori primesc un mesaj pe telefon, iar recent cred că mi-a spart și contul de email pentru a-mi verifica mesajele. Care este karma de a-mi creea un partener care are încredere în mine mereu?
Nu știu despre tine, dar mentorul meu mereu mă atenționează că am un obicei foarte prost de a judeca alți oameni în mod constant pe tot parcursul zilei. De exemplu, exista la un moment dat o colegă de muncă care simțeam că mereu nu-i pic pe plac, pentru că mereu îmi spunea multe lucruri neplăcute. Mult mai târziu am aflat că ea de fapt avea o problemă serioasă cu spatele, fapt ce îi provoca durere tot timpul, iar stările ei emoționale nu deloc a face cu mine.
Astfel că în mintea mea începusem să scriu o poveste despre această persoană; despre cine era ea și despre relația dintre noi. Iar acea poveste era incorectă. Toate gândurile mele negative despre ea nu erau adevărate, gânduri mici de judecată care erau precum un zgomot constant de fond. Ceea ce ne aduce la conceptul radiațiilor de nivel scăzut.
În timpul unei excursii de afaceri în Hong Kong, am dat peste o nouă piatră, foarte rară, de culoare azurie și cu un luciu cristalin excepțional. L-am întrebat pe vânzător ce fel de piatră este aceasta, iar el a răspuns că era un topaz albastru.
Eu am văzut și în trecut multe sortimente de topaz – maro, galben, portocaliu – iar câteodată și anumite pietre care erau aproape lipsite de culoare, precum apa; dar toate acele pietre conțineau o oarece neclaritate, erau puțin încețoșate.
Eram conștient că topazul azuriu exista – dar tot așa, într-o anumită variantă mai ștearsă – iar acea variantă era extrem de rară, pentru că ea căpăta această culoare doar când piatra ajungea în mod accidental în pământ lângă o sursă de radiații timp de mii de ani.
Negustorul mi-a povestit că cineva a descoperit o nouă metodă de a transforma topazul incolor în topaz albastru, printr-o expunere forțată la o sursă de radiație nucleară. El mi-a mărturisit că acest procedeu era secret, iar persoana care l-a descoperit făcea o groază de bani în piață. Astfel că în mod normal, firma noastră s-a decis să descopere un procedeu similar prin care și noi să facem același lucru.
Am căutat apoi din aproape în aproape. Astfel am ajuns la o fabrică nucleară care ne putea ajuta contra cost și după multe experimente am învățat cum să producem o piatră de un albastru frumos. Pentru siguranță, fiecare piatră care ieșea din ”cuptorul” nuclear, trebuia să fie verificată cu un detector Geiger, și a trebuit apoi să învățăm cum să nu supra-radiem o piatră – astfel încât să nu treacă decenii până când nivelul radiației să fie ”acceptabil”, nivel considerat standard de administrație.
Am început să învestigez ce înseamnă acest ”nivel acceptabil” al radiației. Am dat câteva telefoane către diferite agenții guvernamentale care se ocupau de reglementarea acestor informații.
”Uite ce,” le ziceam, ”Am nevoie să înțeleg această situație cu radioactivitatea. Cum pot eu să fiu sigur că această piatră nu produce daune?”
”Oh, dar nu e nicio problemă,” mă asigură un tehnician. ”Doar un singur caz am avut până acum când cineva a radiat mai mult o piatră, iar apoi a ars-o pe domnișoara care purta inelul pe deget. ”
”Dar cum funcționează?” întreb eu. ”Cum rănește radiația pe cineva?”, ”ei bine”, zice tehnicianul. ”Radiația aplicată agită particulele din interiorul pietrei iar apoi ele încep să zboare în exteriorul ei în momente aleatoare. Aceste particule sunt extrem de puternice; ele pot trece prin lemn sau plastic sau prin corpul uman precum ar zbura prin aerul rarefiat. Câtodată ele zboară prin corpul uman și se ciocnesc de un lanț minuscul de ADN și de una din celule. Ele rup acest lanț iar apoi celulele încep să se dividă necontrolat, ceea ce dă naștere unei tumori… unui cancer.”
”Așadar, câte din aceste particule se găsesc la un nivel rezonabil?” întreb eu. ”Adică, eu am și colege gravide la birou; există cumva vreun pericol pentru colegi?”
”Nu nu,” răspunde omul de știință. ”Noi discutăm aici despre niveluri foarte scăzute ale acestor particule care sunt emise.”
”Dar tocmai ce mi-ai spus că o singură particulă care se emite dintr-o piatră ar putea provoca un cancer într-o persoană; care este nu număr rezonabil de particule care ar putea pune în pericol viața cuiva?”
Inginerul se retrage puțin furios. ”Bineînțeles că facilitatea noastră nu oferă nicio garanție, noi nu ne asumăm nicio răspundere; știți, noi doar respectăm reglementările guvernului.” Iar apoi mi-a explicat cum o singură pungă de astfel de pietre, de nivel scăzut al radiațiilor, poate reprezenta o sursă de nivel crescut de radiație – chiar dacă fiecare pietricică în sine este la un nivel legal.
Fii atent la radiațiile de nivel scăzut.
Și astfel asociem ideea radiației de nivel scăzut cu paranoia soțului tău. Tu n-ai creat acest obicei de gelozie al lui prin faptul că ai încropit una sau două povești de gelozie despre oameni din jurul tău, sau cu o singură poveste mai mare. Ideea aici este că tu ai judecat în mod constant în feluri mărunte oamenii din jurul tău zilnic și pe tot parcursul zilei. Iar puterea combinată a tuturor acestor semințe minuscule, care a fost stocată într-o zonă a subconștientului tău, a creeat precum un cancer sub forma soțului care acum refuză să aibe încredere în tine.
Soluția karmică în acest caz, ca de obicei – dacă este aplicată corect – este un lucru foarte plăcut. Aș vrea să te gândești la trei sau patru persoane cu care lucrezi în mod constant. Mergi în lăcașul minții tale și scoate povestea pe care ți-ai creat-o despre fiecare din aceste persoane – un set complet de presupuneri minuscule care acum dau naștere unui roman întreg.
Ca să-ți dau un exemplu, obișnuiam să lucrez cu un negustor de diamante pe nume Hasad. Era originar din Iran. Eu îl categorisisem ca fiind un materialist fără nicio speranță, a cărui goană după bani se va sfârși într-o secție de terapie intensivă după obișnuitul atac de cord datorită muncii excesive, în timp ce membrii familiei sale dau buzna în biroul lui pentru a demonta afacerea și a-i vinde toate bunurile agonisite cu trudă multă.
Într-o zi el m-a întrebat dacă vreau să vizităm împreună moscheia lui. Am atunci ocazia să vorbesc cu multă lume care se închina în acel locaș, și am aflat că de fapt Hasad a construit aproape singur această moschee, și că deasemenea, el era cel care conducea rugăciunile. Motivul pentru care a intrat în afacerea cu pietre prețioase era ca el să poată construi și menține un loc de rugăciune pentru întreaga lui comunitate, dar și pentru a-și îndeplini obligațiile lui tradiționale de a dona în mod constant un procent anume din veniturile sale către cei nevoiași.
El era un înger deghizat; ceea ce ne aduce la arta de a scrie povești divine.
De-alungul multor secole de practică, tibetanii au descoperit o metodă de a schimba fluxul constant al gândurilor minuscule de judecată care îți creează gelozia soțului tău. În primul rând învață să aduni acele povești ale unor trei sau patru persoane cu care tu lucrezi: poveștile pe care ți le-ai făcut astfel încât să se potrivească cu felul cum le percepi tu pe aceste persoane.
Acum aș vrea ca tu să le rescrii pe fiecare din aceste povești, transformându-le într-o poveste epică, sau una romantică – într-o poveste de noblețe și cavalerime, precum s-a transformat Hasad dintr-un capitalist într-un conducător religios, inspiratul filantropist musulman.
Cine va ști dacă aceste povești se vor dovedi a fi adevărate? Acesta este întregul scop al exercițiului, să recunoaștem noi înșine, că nu putem ști cu adevărat ce gândește altă persoană. Tot ce trebuie să înțelegi este că noua ta poveste frumoasă închipuită se potrivește faptelor observabile la fel de bine precum vechea poveste negativă, care și ea era închipuită la rândul ei.
Un coleg de muncă pare că bea prea multă cafea, iar tu ai tras concluzia că el a picat pradă unui obicei nervos. Acum scrie o poveste diferită. El este de fapt un samurai când revine acasă, care își antrenează zilnic discipolii duelându-se în săbii pentru a învinge criminalii din partea rău famată a orașului. În unele nopți ei se duelează cu alți samurai sub acoperire până la răsăritul soarelui; iar în alte nopți ei ies pentru a-i proteja pe oameni, cum ar fi propria ta familie. Faptul că ei beau cafea, este singura metodă ca ei să reziste în aceste ture de 24 de ore.
Nu te speria dacă poveștile tale, precum cea menționată mai sus, ar părea puțin imposibile. Tibetanii vorbesc despre o practică denumită Takpay Nelnjor: Yoga întăririi convingerilor. Idea este că dacă născocim o fantezie frumoasă și dacă apoi o hrănim suficient timp, acest lucru în sine plantează semințe în mintea noastră. În timp, aceste semințe rodesc și ajută ca fantezia să devină realitate.
Observă diferența între această practică și a-ți dori lucruri așa cum discutam – că deși pixul vine din mintea noastră – că asta nu înseamnă că pur și simplu putem închide ochii și să ne dorim să se transforme într-un mare inel cu diamant. Atunci când hrănim fantezia că persoana pe care o judecam este de fapt pusă pe fapte epice, noi ne menținem mintea la felul cum funcționează semințele: despre cum obișnuința cu acestă fantezie plantează semințe pentru realitatea care va veni mai târziu, când aceste semințe vor rodi în conștiința noastră.
A-ți dori lucruri e în regulă, dar ele devin realitate doar dacă plantăm semințele necesare pentru acest lucru. Iar pentru acest lucru, noi trebuie s-o facem ajutând o altă persoană, chiar și dacă doar ne dorim binele lor, dorindu-ne ca ele să fie mai mult decât ceea ce ne pare că sunt acum.
