Principiul de bază al tiparelor mentale
„Mintea noastră este ca o peliculă fotografică foarte sensibilă şi orice experienţă la care o expunem – în special, orice lucru bun sau rău pe care ne vedem făcându-l în legătură cu alte persoane – lasă o urmă clară sau o amprentă la fel ca urmele lăsate pe zăpada proaspătă de un porumbel sau un lup, urme care rezistă multă vreme.”
Cum se formează tiparele mentale.
„Tiparele mentale sunt imprimate în minte prin porţile conştiinţei de sine, în momentul în care săvârşim un lucru prin care ajutăm pe cineva sau facem rău cuiva. Forţa cu care se imprimă ele depinde de numeroşi factori pintre care se numără: intenţiile noastre; puterea sentimentelor care ne încearcă; cât de bine ne dăm seama de ceea ce facem; stilul în care acţionăm; măsura în care ne „asumăm” faptele ulterior; anumite detalii legate de persoana faţă de care am săvârşit fapta respectivă – cineva în mare dificultate, cineva care ne-a fost de mare ajutor sau cineva înzestrat cu calităţi personale de excepţie”
Proporţiile tiparelor mentale
„La fel ca seminţele din natură, seminţele sădite în fluxul conştiinţei continuă să se dezvolte şi după ce au fost plantate şi, tot ca în natură, cresc exponenţial. Proporţiile unui tipar mental implantat în prima zi a lunii se dublează până a doua zi, pentru ca în a treia zi să se mărească de patru ori, astfel că, până în a cincea zi a lunii, tiparul va avea o amploare de 60 de ori mai mare decât la început. Să luăm, de pildă, greutatea în grame a unei ghinde în comparaţie cu greutatea stejarului care va creşte din ea – practic, fiecare tonă din trunchiul copacului corespunde unui gram din sămânţa din care s-a dezvoltat. Vechea înţelepciune tibetană spune că şi seminţele sădite în mintea noastră se comportă la fel.
Chiar şi faptele foarte neînsemnate sau neintentionate pe care le săvârşim faţă de alte persoane sădesc în mintea nostră seminţe, care, cu timpul înfloresc, preschimbându-se în experienţe uriaşe”
Tipare mentale sunt ca avioanele
„Mintea noastră este ca un depozit imens care adăposteşte mii şi mii de tipare mentale. Ele sunt aşezate la rând, gata de decolare, la fel ca avionalee care aşteaptă pe pista unui aeroport. Tiparele mai puternice decolează primele, în timp ce tiparele mai slabe rămân în urmă, acumulând însă din ce în ce mai multă energie cu fiecare clipă de aşteptare petrecută pe spaţiul de decolare al minţii. De fiecare dată când întreprindem faţă de altcineva o acţiune care ne imprimă un tipar mai puternic decât cele pe care le avem deja in minte, acest tipar trece în faţă, la fel ca un avion căruia turnul de control i-a acordat întâietate faţă de celelalte”
(Şlefuitorul de Diamante, cap. 6, Cum să foloseşti singur potenţialul, pag. 90-92)
