Buna tuturor 🙂 A trecut jet-lag-ul, acum sunt gata de munca. Aici sunt cateva impresii din calatoria de la Sedona – SCIM.
Sedona – o calatorie complexa si profunda
Anul trecut de ziua mea mi-am facut cadou un bilet la evenimentul cu Geshe – DCI level 2 – Talent, Pasiune, Vocatie ce a avut loc in septembrie 2016. Era a doua oara cand il vedem pe Geshe la Bucuresti, prima oara fiind la noaptea introductiva din 2015.
Anul acesta mi-am facut cadou cursul de traineri DCI pentru nivelul 2 – Talent, Pasiune, Vocatie ce a avut loc la Sedona, Arizona, USA.
Intre cele doua cadouri s-au intamplat multe lucruri in viata mea, unele mai putin faine (in termini DCI le zice “small disasters”) si altele super faine (in termeni DCI “good seeds opening”) si toata munca mea interioara pe care am depus-o intre cele 2 evenimente, toate m-au condus spre aceasta calatorie incredibila la Sedona.
Calatoria a inceput cu un drum de vreo 26 ore, incepand cu momentul in care am plecat spre aeroport si terminand cu momentul in care am ajuns la casa inchiriata din Sedona (3 avioane, ceva timp intre avioane, drumul de 2 ore de la Phoenix la Sedona, cina in Phoenix).
Totul a decurs foarte bine, foarte firesc si fara incidente. Daca e sa definesc intr-un singur cuvant acesta calatorie complexa, acest cuvant ar fi: MIRACOL. Toate semintele mele bune au “pocnit” in aceasta calatorie. Am avut parte atat de cele mai profunde invataturi de pana acum primite de la Geshe si de la profesorii DCI dar si de un mare rasfat.
Am sa incep acum sa arat in ce fel au “pocnit” semintele mele cele mai faine si apoi voi face un sumar si al acelor fapte si invataturi care m-au marcat cel mai profund in acest training.
Pe partea de seminte faine am marcat:
– Drumurile cu avionul dus-intors au decurs super bine, nici un incident nu ne-a stirbit placerea de a savura viata din aeroporturi (exista o viata fantastica in aeroporturi) si cartoffi prajiti de la McDonald’s (eram in sevraj dupa atatea salate vegane si noodlesi chinezesti :). Am trecut cu bine chiar si de privirile incruntate si de intrebarile riguroase de care am avut parte la check-in-ul din Londra si din Chicago – pentru a afla ce cautam in America;
– Curatare inainte de curs: casa inchiriata nu prea era curata, astfel ca am facut curatenie generala impreuna cu o colega din China, cu o zi inainte de a incepe trainingul. Nu am considerat asta un “small disaster” ci am directionat activitatea de curatenie pentru “arderea” unor seminte mai vechi, si chiar m-am simtit usurata dupa aceea. M-am amuzat teribil cand, in timp ce faceam curetatenie cu colega din China, am descoperit amandoua acele seminte negative comune pe Legamantul 3 pe care le-am plantat in trecutul nostru si ce ocazie s-a ivit acum sa le curatam :);
– Biletul de avion dus-intors a fost platit de o prietena buna;
– Casa unde am stat a fost inchiriata la un pret foarte mic. Colegii din America ne-a ajutat sa gasim aceasta super oferta (55$/noapte/toata casa, suma ce s-a impartit la 4 persoane);
– Casa inchiriata era la distanta de 5 minute de mers pe jos pana la Colegiu iar drumul absolut mirific, cu munti rosii pe fundal si multi brazi si alti copaci infloriti (nu stiu cum de era atat de multa vegetatie verde in acel peisaj desertic :);
– De drumul de la aeroportul din Phoenix si pana in Sedona (2 ore si un pic) am beneficiat in mod gratuit atat la venire cat si la plecare;
– Am prins cateva sarbatori si sarbatoriri super faine: 18 iunie – Ziua tatalului, ziua mea si a unei college din Taiwan in aceeasi zi, zilele de nastere ale lui John Brady si Connie O’Brien – unul dintre cuplurile de profesori DCI, ziua unui coleg din Kazahstan si 4 iulie – ziua Americii;
– Plimbare prin jurul Sedonei, picnic de 4 Iulie pe malul unui rau, intr-un peisaj de vis;
– Focul de artificii de ziua Americii care a durat vreo 25 minute;
– La fiecare aniversare, echipa DCI din America ne-a facut surpriza cate un tort cu lumanari la fiecare aniversat;
– Eu am avut profunda onoare ca tortul meu sa fie adus personal de Geshe-La in sala de training (din categoria ” o data in viata”) :);
– Vizita la Marele Canion cu fetele din Europa. Am mers cu o masina inchiriata care a fost condusa de o colega din Rusia. Ele s-au ocupat de tot, eu nu am avu nici o grija, doar am platit partea mea din costurile excursiei;
– Pe 4 iulie, o zi intreaga am fost plimbata de colo-colo intr-un Dodge nou cu 7 locuri, inchiriat si condus de catre o colega de din Taiwan. Super rasfat :);
– Seminte pentru chineza: am impartit casa inchiriata cu 3 colege din China iar cand mai veneau in vizita si alti colegi chinezi pentru a face temele, aveam impresia ca e jumatate de China in acea casa: noodlesi si ciripitul chinezesc. Sigur intro viitoare viata ma voi afla intr-una dintre tarile vorbitoare de chineza :));
– Mancare chinezeasca gatita de colegele mele, noodlesi in special. Si nu mica mi-a fost mirarea, cand am descoperit ca si lor le place sa sparga seminte (de alea cu coaja vargata) :);
– Energia micutului Village of Oak Creek (la 5 mile de Sedona) unde am stat si care este si locatia SCIM (Sedona College of International Management) – acea energie de “ca acasa”;
– Intalnire individuala cu Geshe de 2 minute – in ultima zi de training, dupa examenul final, Geshe a fost disponibil sa raspunda intrebarilor individuale ale studentilor, pe baza de programare si cu timpi alocati fiecarui student.
Pe partea de invataturi, intamplari si oameni – pe care eu le numesc Miracole – am marcat urmatoarele:
– Programul de traducere ACIP la care am asistat din antecamera de cateva ori (in camera era Geshe si traducatorii iar in afara era un televizor pe care se transmitea in direct din Scriptorium). Aici am singurul regret ca nu am reusit sa ajung de mai multe ori sa vad cum se traduc textele tibetane stravechi :(;
– Programul de training intensiv in fiecare zi: ora de meditatie; invataturi cu Geshe; ora de yoga, pauza de pranz, ora de prezentari pe scena + abilitati de prezentare, curs DCI sau ACI si apoi teme de facut acasa pana seara tarziu – super intens, dar si super fain in acelasi timp;
– 35 oameni din 15 tari: China, Taiwan, Singapore, Kazahstan, Rusia, Ucraina, Franta, Germania, SUA, Mexic, India, Hong Kong;
– Desi atata diversitate culturala si engleza vorbita cu atatea accente (pe colegul din India nu am reusit deloc sa il inteleg 🙂 – eram toti parca unul singur si parca toata bunatatea si toate zambetele din lume erau adunate in acel loc :);
– Cele mai frumoase cupluri spirituale pe care le-am intalnit pana acum: Scot si Orit Vacek – profesori DCI, John Brady si Connie O’Brien – profesori DCI, Nick si Erin Lashaw (el profesor DCI – ea avocat dar lucreaza si la cafeneau de langa colegiu unde ne-a gatit super mancare vegana), Ben si Kendra Kramer (el translator in programul ACIP – ea profesor de yoga); Katheryn Fetchenhier si Adam Andrade (ea participant SCIM – el translator ACIP de literature veche), Emily si Gibson Chan (paricipanti SCIM); Sugeng si Xiantian (paricipanti SCIM);
– Lectiile de yoga au fost de mare angajament. Cele cu John Brady si Connie O’Brien au fost, cum se zice pe romaneste: “rupere”. Si amandoi sunt trecuti de 60 ani . Iar Uta din Germania (fosta balerina) si Kelly din Singapore – ne-au tinut si ele cateva din orele de yoga si intotdeauna, la unele posturi de yoga, ma intrebam, unde le sunt picioarele. Le gaseam incolacite in jurul gatului :);
– Scott – omul “orchestra”. Scott este mana dreapta a lui Geshe, profesor DCI si ACI, sotul lui Orit, fost producator de televiziune (manevreaza cu mare arta tot ce inseamna dispozitiv tehnic ce tine de sunet, lumini, imagine, video, audio etc), speaker de exceptie (vorbeste mult, repede, cu rost, haios si serios. Si are un tic verbal: “I’m awesome”. Pe bune ca e super awesome :)… la cate face si la ce viteza are cand face lucruri;
– Punctualiatea la secunda – am admirat foarte mult faptul ca totul incepea la fix, conform programului. Cu 5 minute inainte suna un clopotel, pentru a ne aduna din pauza, de pe unde eram imprastiati iar la fix se inchideau usile la sala de training. Chiar si Geshe era super punctual, intra la fix in sala si incepea sa ne predea;
– Smerenia cu care Geshe parasea sala de training de fiecare data dupa ce ne preda cursul de DCI sau de ACI. Radeam in hohote cu el cand ne preda in stilul lui inconfudabil de a face glume si dupa ce termina de predat, imi dadeau lacrimile de fiecare data cand il vedeam cum iese de pe scena, baga capul intre umeri si inmana microfonul lui Scott ca pe o o ofranda si multumea pentru favoarea de a ne preda;
– Lacrimile din ochii lui Geshe si lui Scott cand ne predau anumite invataturi profunde si sensibile;
– Recomandarea lui Geshe privind partenerul – “Daca esti o persoana singura, gaseste o persoana buna cu care sa iti petreci restul vietii. Daca te decizi sa iti alegi un partener, fa-o pentru restul vietii. Nu alerga din floare in floare. Dragostea este 90% hormoni. Tine cont ca acea persoana nu va fi frumoasa si tanara toata viata. Gaseste o persoana care sa fie cu adevarat o persoana buna si cu care vrei sa iti petreci toata viata. Nu alege dupa cat de frumoasa este persoana, pentru ca asta nu dureaza, sunt doar hormonii care “tipa”. Incearca sa gasesti ceva mai mult decat apectul fizic”;
– Sfaturile lui Connie privind plantarea unui partener: “Daca plantezi un partener spiritual cu o batranica singura, atunci nu te gandi la ea ca la o persoana singura care vrea companie ci gandeste-te ca ea este un profesor pentru tine. Totodata, bucura-te de toate cuplurile din jurul tau si ajuta acele cuplurile care depun munca impreuna pentru a-i ajuta pe altii”;
– Geshe cu lacrimi in ochi: “Daca o singura persoana intelege pixul atunci ai mai salvat inca o persoana de la a merge in taramurile inferioare”;
– Geshe – “Daca stii si intelegi 5%, preda si altora acesti 5% si vei intelege 10%; apoi preda altora acesti 10% si vei intelege 20% etc”
– Pasiunea si placerea cu care toti profesorii DCI ne predau: pur si simplu le ardeau ochii (in sensul cel mai bun 🙂 cand erau acolo pe scena si dadeau mai departe invataturile stravechi;
– Semintele pe care le plantam atunci cand predam invataturile, sunt seminte puternice pentru perceptia directa a vacuitatii;
– Dorinta de a-mi tatua un diamant mic pe mana, la vedere, sa imi aduca minte in fiecare secunda de munca si eforturile deosebite si neintrerupte pe care Geshe si echipa lui le-au facut de-a lungul timpului si continua sa le faca pentru a duce aceste invataturi minunate lumii intregi.
Calatoria s-a incheiat cu un drum de 30 ore inapoi, multe ore petrecute in aeroporturi (cafele si cartofi prajiti, magazine dutty free, aglomeratie ceva mai mare decat in capitale dar captivant de urmarit) si s-a finalizat cu un program de bebelus ce a tinut cateva zile: trezit la ore nepotrivite pentru Romania (organismul era pe ora Arizonei, cu 10 ore in urma), mancat, culcat :).
Sunt foarte recunoscatoare pentru toata aceasta experienta profunda si multumesc tututor celor care m-au sutinut in aceasta calatorie.
Tot ce s-a intamplat a fost pentru mine “pentru prima oara in viata” inclusiv viziunea DCI: “sa duci mai departe in lume mesajul DCI si facand asta, sa schimbi lumea intr-un mod dramatic prin a determina o schimbare revolutionara in modul in care oamenii, afaceristii si guvernantii gandesc, sa lucrezi cu toti ceilalti si sa ai grija de toti ceilalti”.
Daca principiul enuntat de Floarea 3 din sistemul DCI este corect (semintele tale iti creeaza mediul inconjuratori) atunci un singur om chiar poate schimba lumea :).
De asememenea, sunt recunoscatoare si intregii comunitatii Diamond Cutter Romania pentru ca ne dati ocazia sa impartasim toate aceste experiente si invataturi.
