Cunoști oameni care oftează mereu și par nefericiți, dar care se felicită constant spunând: “Nu contează cum mă simt. Eu doar fac totul pentru ceilalți“. Cu toate acestea, ei se simt bolnavi și nefericiți în timp ce cred că fac ceea ce trebuie.
Ghici ce?
Sistemul semințelor ne învață că nu așa trebuie procedat! Folosirea suferinței pentru a încerca să te faci fericit – mentalitatea de victimă – nu funcționează de fapt. Dacă nu poți folosi un efort care să fie plin de bucurie, dacă nu poți dărui și sluji fericit cu toată inima, dacă nu te poți umple de compasiune, bucurie și echidistanță în timp ce îi slujești pe ceilalți, orice bine pe care îl faci se va pierde în ceața diferitelor amprente mentale. Iar tu vei fi bolnav și nefericit.
Resentimentele, reaua voință și pofta de mâncare îți vor roade inima și vor sfârși prin a te face o persoană mai rea.
Nefericirea nu face decât să creeze și mai multă nefericire. Pentru a crea fericire, trebuie să fii fericit.
O poveste foarte haioasă pe care ne-a relatat-o Geshe Michael despre cum învățătorul lui ajuta oamenii să scape de depresie.
Odată, venise un om foarte depresiv la ei acasă, care dorea neapărat să vorbească cu învățătorul lui GMR. El nu prea avea timp și îl lăsa pe GMR să discute cu el.
Iar omul cu depresie aproape că era în prag de a se sinucide. Și îl întreba ce să facă?
La care răspunsul învățătorului a fost scurt și la obiect: “Încetează cu nefericirea!”
“Dar se gândește să se sinucidă”.. continuă GMR
“Nu nu.. e o idee proastă. Doar să fie fericit!” continuă învățătorul.
Undeva trebuie rupt ciclul vicios. La fel ca atunci când încerci să scapi de o dependență. Tiparul de dependență se cheamă “Fluxul sălbatic”. Când se declanșează, simți că te ia pe sus pofta sau furia, sau acea dorință de nestăvilit.
Orice moment de atenție proaspătă, plină de bucurie și conștientă în timp ce ești implicat într-o activitate benefică cuiva este foarte prețios. Poate să dureze chiar și 1 minut, dar amprenta mentală tot se plantează. Iar data viitoare, dintr-un minut se face 1 minut jumate, apoi 2 minute, apoi 3 minute și tot așa până când uiți de stările nasoale.
În aceste fel nu ne închidem în propria suferință, ci ajungem să-i servim pe cei din jur cu înțelepciune. Nu cu resentimente.
