Ce legătură există între semințele care nu se mai consumă niciodată (sau nu expiră) și premisele unei lumi perfecte?
Ca să dăm răspunsul la această întrebare, este nevoie să analizăm felul cum se deschid semințele în mod obișnuit. De exemplu, în natură, când copacul răsare, sămânța se deschide și nu mai există. Copacul crește, ajunge la maturitate, apoi se usucă și moare.
La fel și semințele bune (fapte, gânduri, vorbe), ele vor aduce un rezultat similar plăcut, după care se vor consuma. Asta nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim și să nu mai perpetuăm semințe bune, de orice fel…
Dar pentru ca semințele să nu mai aibă termen de expirare, sau să nu se mai consume, este nevoie de o atitudine sub forma unei dorințe speciale.
Orice sămânță, oricât de mică, perpetuată cu această atitudine, îți va asigura perpetuarea ei în ceea ce se poate denumi o lume perfectă – în care lucrurile nu mai au termen de expirare.
Vezi materialul video pentru mai multe detalii!
