Una dintre modalitățile de a fi fericit este să ne explimăm recunoștința față de toți oamenii care contribuie la starea noastră de bine și care ne oferă tot ceea ce avem nevoie.
În termenii principiilor din sistemul Șlefuitorului de diamante, o astfel de modalitate constă în Meditația recunoștinței sau Meditația croasantului și este descrisă pe larg în cartea “Karma iubirii”.
Mai jos este redat pasajul din carte în care se descrie modalitatea de a face o astfel de meditație.
“În acest caz nu e nevoie să stai cu ochii la un perete și cu picioarele încrucișate. Te relaxezi în patul tău și mergi cu mintea înapoi, încet-încet, amănunțit, prin lanțul de oameni care și-au oferit viața pentru ca tu să poți trăi azi. Îi mulțumești fiecăruia în parte.
Să luăm, spre exemplu un croasant. Cineva s-a trezit înainte de răsăritul soarelui ca să-ți facă ție acest croasant. Altcineva s-a dus la magazin ca să cumpere toate ingredientele, să fie proaspete. Altcineva a descărcat toate acele lucruri din camionul cu marfă; altcineva a condus camionul de marfă de la depozit; altcineva l-a încărcat acolo. Altcineva a condus camionul la depozit ca să aducă grâul de la moară iar înainte de asta, de la fermă; altcineva a stat în soarele fierbinte sau în ploaia torențială ca să recolteze grâul; altcineva l-a plantat, altcineva a arat pământul, altcineva l-a udat și a împrăștiat îngrășăminte. Și am vorbit doar despre făină. La fel stau lucrurile și cu celelalte ingrediente (unt, zahar, ouă etc). Cu alte cuvinte, tocmai ai infulecat un an de muncă depusă de alți oameni, fără ca măcar să te fi gandit la ei.
Așadar, înainte de somn, te arunci într-un fotoliu sau în vârful patului. Îți amintești un singur lucru pe care l-ai mâncat sau l-ai folosit în ziua aceea: poate fi un croasant, o mașină sau casa voastră.
Apoi te gândești, rând pe rând la toți oamenii care au muncit ca să-ți aducă lucrul respectiv.
Ai să zici acum că toți sunt plătiți pentru asta…
Dar… toți își petrec ore din viața lor ca să îți aducă ție lucrurile de care ai nevoie. Nimeni și nici o sumă de bani nu pot să le dea înapoi acele ore. Ei își sacrifică viața pentru noi, pentru ca noi să putem trăi – să stăm aici și să ne bucurăm de o bucată de pâine.
Actul recunoștinței, pe lângă faptul că e una dintre cele mai nobile emoții umane, ne aduce foarte multă liniște sufletească. De fiecare dată când te oprești ca să mulțumești cuiva, mintea îți devine mai calmă, mai împăcată.
Exprimarea recunoștinței ne face foarte, foarte fericiți”.
(Geshe Michael Roach – Karma iubirii, pagina 242-244)
