Hai să-ți zic cele mai mari “greșeli” din cariera mea de portar (adică de șef de portaluri). Am impresia că ți le-am zis la curs, dar vorba lui Florin, dacă nu ți le-am zis, ți le reamintesc. Că sunt lecții importante.
Omul care nu e deștept nu învață din greșeli. Omul deștept învață din greșeli. Omul înțelept învață din greșelile altora.
Deci hai să-ți zic. Ambele dude le-am făcut înainte să aflu de Șlefuitor (naturalmente…)
Prima a fost prin mai 2013, la vreo 9 luni după ce începusem Reiki Rays, când ajunsesem cu veniturile pe la vreo 1.000$ și cheltuielile pe la vreo 600$, și-am zis că gata, sunt pe creștere, sunt pe val. Aștept de mult acest moment, de prea mult, îmi dau demisia, închei colaborarea cu VA, cu autorii, că după ce-mi dau demisia o să am timp să scriu eu, să fac editare, formatare etc, adică, 8 ore pe zi, timp berechet. Și-mi vor rămâne mie toți banii. Suficienți adicătelea, și merita ca să-mi văd visul cu ochii, să mă văd că fac bani decenți fără job.
“Și-mi vor rămâne mie toți banii.”
Bineînțeles că succesul venea din semințele bune plantate oferind job și bani pentru VA și autori, și la câteva săptămâni după această dudă n-a mai mers nimic, n-am reușit nici să scriu eu articole, și veniturile au scăzut brusc. Speriat și inspirat de vreun înger care avea grijă de mine, am angajat din nou VA și am început iarăși colaborarea cu autori. În câteva săptămâni eram din nou pe creștere.
A doua dudă a durat mai mult, că eram căpos, cam de prin iarna lui 2013 până prin vară-n 2014 așa. Prin iarnă aveam ceva dififina (dificultăți financiare – ulterior am corelat cu încasări la negru, impozite fentate etc, dar pe atunci nu știam) și am comis-o din nou. Am zis hai să bag un cutting costs (tai costurile, tai costurile în carne vie am zis), am anunțat vacanță editorială (nu mai primim articole) și am început o campanie incisivă de marketing.
Care bineînțeles n-a făcut decât să mă bage și mai adânc în dififina, că doar nu s-a pomenit niciodată în toată istoria gândirii economice firmă care să scape de dififina micșorând costurile.
Prin primăvară-vară (cam pe vremea când Coco Chanel lansa colecția de costume și accesorii de primăvară vară) după un articol de la Lorand (îi mulțumesc) am citit Mitul Întreprinzătorului și aproape că am luat-o de la capăt, de la zero. Am reluat fluxul de articole și treptat firma și-a revenit.
Abia în iarna următoare, decembrie 2014, îngerii mi-au vârât în brațe Șlefuitorul și-am înțeles. Am înțeles că strategia să-mi rămână mie toți banii e poate cea mai proastă idee din câte aș fi putut avea la momentul acela. Că colaborarea, că contribuția (sic!), plățile, joburile, toate erau semințe de succes.
Am început atunci curățarea financiară, care e încă în desfășurare, și de-atunci merg din ce în ce mai bine. Am avut creștere în 2015 față de 2014 (în 2015 am depășit cifra de afaceri de 100.000€, care era pentru mine un prag psihologic important atunci, pragul de “six figure business”), apoi și-n 2016 față de 2015, și preconizez creștere și-n 2017 față de 2016.
Pentru că am înțeles în sfârșit de unde vine creșfina. Creșterea financiară adică.
Vine din această atitudine de bucurie de a împărți cu ceilalți, de a ajuta, de a face lucrul bun, cu iubire, la loc larg, în lumină.
Mulțumesc!
